Fundeni
Pentru cei care ma acuza ca nu vreau sa ii fac tratamentul Ramonei in Romania am cateva argumente si vreau sa le expun in continuare.
Nu vorbesc din auzite , ci le-am trait intr-un spital din Romania, "vestitul" Fundeni din Bucuresti.
Sa incep cu curtea spitalului : plina de gunoaie la tot pasul de ti-e sila sa mergi, plina de zeci de caini maidanezi care latra toata noaptea, isi fac nevoile pe unde apuca, dorm pe holurile spitalului imprastiind duhoare si microbi si terorizand atat vizitatorii cat si bolnavii , plina de hoarde de romi care se aseaza unde vor lasand in urma o mizerie cumplita,si de bodyguarzi analfabeti care nu fac altceva decat mananca seminte si le arunca pe jos . Mai exista de asemenea si un loc de joaca pentru copii, facut undeva pe vremea lui Gheorghiu Dej, o relicva preistorica ce te face sa te ingrozesti la gandul ca s-ar putea juca copilul tau acolo...
Si iata ca intri in spital : dupa ce astepti minute bune sa vina un lift (singurul ) te inghesui bine si ajungi la etajul 6. Aici este Pediatria. Intra cine vrea si cand vrea ca de altfel in tot spitalul...
Este si normal. Daca nu ai familie sa aibe grija de tine, tu ca bolnav esti un om aproape mort.
Cand se face internarea in spital ti se aminteste imediat de "situatia" grea din Romania...
Asadar ti se dau imediat retele pentru medicamentele pe care trebuie sa le cumperi de la farmacii
(nu putine in jurul spitalului...). Mai putin citostatice care si asa nu se gasesc nicaieri.
Apoi incepi sa aduci de acasa aproape tot : perne, asternuturi, pijamale, prosoape, sapun, sampon, olita de noapte, hartie igienica, servetele uscate si umede, spirt, cani si pahare, farfurii si tacamuri, scaune, masute,etc. Aici ai surpriza sa nu ai unde sa le pui caci dulapurile sunt insuficiente , fara usi
sau ele aproape toate stricate chiar si cele mai moderne cu usi glisante...
Si asta nu e tot.
Vine capitolul mancare: dimineata paine cu margarina si ceai, la pranz o ciorba si legume sau orez cu o bucatica de carne si un fruct iar seara macaroane...(nu are rost sa vorbim ca toata materia prima este de cea mai proasta calitate...iar de gust sa nu mai vorbim si asta fiind vorba de copii...)
Deci aduci si mancare de acasa, si asta zilnic impreuna cu apa minerala, sucuri, ceaiuri, lapte ,iaurt, fructe, etc.,etc.
Si ajungem la saloanele in care stau copii: majoritatea cu 6 paturi in care dorm 6 copii cu 6 mame deci 12 persoane , cu paturi antice sau mai noi dar distruse, cu saltele vai de mama lor, cu noptiere de pe vremea lui Ramses, cu un singur frigider si o chiuveta pentru toata lumea, cu un aer conditionat care nu se poate folosi deoarece nimeni nu vrea sa stea in jetul rece. In aceste conditii atmosfera pur si simplu fierbe, nu se poate respira, nu se poate dormi, este ca intr-o sala de asteptare in care se intra si se iese non-stop, se vorbeste non-stop, se plange non-stop, se mananca non-stop si se fac tratamente non-stop.
Pentru ca veni vorba de tratamente : atunci cand se fac comenzile zilnice la farmacia spitalului de pe lista se taie citostaticele (ca deh ! sunt scumpe)iar doctorii sunt obligati sa faca rezerve tot timpul.
Din pacate ele sunt tinute in frigiderele din saloane impreuna cu mancarea pacientilor in conditii
improprii si la indemana tuturor.Tratamentele propriu zise sunt ca acum zeci de ani. Tot cu injectii,
tot cu perfuzii prin cadere libera in care trebuie sa fii tot timpul pe faza ca ori nu curge, ori curge prea tare, ori s-a terminat si trebuie sa te rogi de asistente (daca le gasesti) sa te deconecteze.
Nu vorbesc de faptul ca inainte de tratament trebuie sa cauti prin toate saloanele un stativ liber caci nici macar acestea nu sunt suficiente...
Pentru medicamentele intravenoase se folosesc branulele care de regula dupa o saptamana trebuiesc schimbate la alta vena bagand frica si teroarea in copii. Si iar te duci la asistente si iar sari la cap cu o cafea sau 1o roni, sau inghetata sau ciocolata pentru fiecare din ele... si asta doar sa-si faca treaba pentru care sunt platite si sa nu fie mereu suparate ... Oricum pe aici nici nu s-a auzit de manusi sau masti de protectie...
Iar daca ai nesansa sa faci transfuzie cu plasma sau cu trombocite , trebuie sa fii norocos sa se gaseasca si pentru tine... Eu am folosit toate relatiile sa-mi fac rost si sa-mi trimita pe numele fetitei mele sangele de care avea nevoie mai putin in week-end cand nu se poate face nimic.
Oricum am cumparat de la farmacie pana si glucoza pentru transfuzii... noroc ca farmaciile aveau fiind obisnuite cu fenomenul.
Doctorii vin de regula la ora 9 si la 13.00 cel tarziu 14.00 pleaca.Vizita medicala dureaza doar cateva minute si de regula nu esti informat nici de evolutia bolii , nici de tratamente adjuvante sau alte posibilitati de tratare in alta parte.
Foarte important: nu cred exista pacient sa nu dea plicul respectiv de fiecare data cand vine la tratament sau pe parcursul lui.
Analizele medicale mai speciale se fac in alta parte a spitalului si trebuie sa cumperi o atentie si sa te duci cu proba recoltata acolo, rugamintea sa ti-o faca daca se poate...
Intr-o luna si jumatate cat a stat cu fetita mea acolo nu i s-a facut nici un fel de alta analiza in afara de cea a sangelui si nu a fost vizitata decat de medical curant care de altfel a fost si singurul care a completat dosarul medical sau fisa medicala.
Punctiile medulare si lombare se fac pe viu, ca la vite, cu 3 asistente care tin copilul plus unul din parinti si doctorul care actioneaza cu o seringa enorma. Copii urla de ti se rupe inima dar nu se face anestezie ca cica este "periculoasa" pentru organism... Iar aceste punctii se fac cam la 2 saptamani.
Odata cu tratamentul cu citostatice imunitatea scade drastic si in mod normal ar trebui sa se gaseasca un loc izolat pentru copii cu acest tratament. Da, sunt niste rezerve cu 3 paturi ,fara aer conditionat, cu frigidere antice, cu paturi si noptiere vechi si nefunctionale, cu un televizor mic ce prinde 2 canale, cu o chiuveta mica,rezerve in care nu ai loc sa pui mai nimic in conditiile in care trebuie sa aduci totul de acasa.
Asa cum spuneam oricine poate intra in spital , unde vrea si cand vrea, si nu de putine ori te trezesti cu vanzatori de ziare si reviste sau produse Avon sau diverse produse din Europa ca dau buzna in camera fara sa ii pese nimanui.
Cand vine vorba de curatenie... incepi sa-ti faci cruce. Se da un mop dimineata la 5 cand de altfel se scoala si copii de zgomotul facut ( mult zgomot pentru nimic...) si gata. Tot restul zilei trebuie sa stergi mereu pe jos cu spirt daca vrei sa fie un mediu cat de cat steril. Cat privesc toaletele... pe care le folosesc toti bolnavii si insotitorii lor de pe etaj... sunt sublime: apa nu curge sau curge intruna, dusurile nu functioneaza fiind de mult rupte, rufele sunt intinse peste tot iar mirosurile neplacute troneaza aproape toata ziua. Deci si curatenie trebuie sa-ti faci singur.
Trebuie sa va spun ca cele scrise mai sus sunt doar cateva amanunte pe care mi le aduc aminte, restul
le-am uitat de mult si nu vreau sa le retraiesc...
Am avut ambitia sa ii dau o sansa Ramonei si am starnit o adevarata campanie pentru salvarea ei, atat pe internet cat si la tv sau in presa scrisa.
Am reusit.
Am plecat pe 16 august in urma unui apel disperat la care spitalul Vall d'Hebron din Barcelona, Spania, mi-a raspuns favorabil.
Odata ajuns aici am ramas uimit de imaginea unui spital civilizat , modern care sa nu uitam este de stat.
Nu puteam sa-mi revin vazand atentia cu care erau tratati toti bolnavii, de dotarile medicale la tot pasul si amabilitatea personalului.
Am fost internati intr-o rezerva de 2 locuri cu toaleta separata,in care aerul este extras , purificat si reintrodus la o temperatura stabilita pentru a nu favoriza nici o infectie...
Paturile sunt de ultima generatie , cu telecomanda putandu-le modifica pozitia in orice moment fara sa atingi bolnavul (in conditiile in care pe Ramona am dus-o intinsa pe o perna de la Bucuresti caci o durea ingrozitor tot corpul). Camera este dotata cu tot ce trebuie incepand de la injectomate pana la
instalatie de oxigen, de la televizor , masa plianta pana la fotoliu extensibil (caci nu se permite decat copilului sa dorma in pat).
In fotografiile de mai jos se pot observa holul, camera si toaleta, sala de joaca, de internet precum sic ea de vizionat filme sau desene animate.
