Jurnal
22.09. - 12.10.2008
Analizele continua si doctorii cauta solutii pentru a evita riscanta operatie pe cord deschis. Starea generala a Ramonei este din ce mai buna dar din pacate nu poate sta in picioare cu toate exercitiile pe care le face cu un medic specialist. Nu are deloc pofta de mancare si asta se vede caci a slabit foarte mult. A inceput sa accepte toate medicamentele fara prea multe proteste dar psihic se observa o degradare continua dovada a celor 3 luni petrecute fara intrerupere in spitale. Zilele bune alterneaza cu zilele mai putin bune si cand reusim sa ne ridicam moralul este pentru foarte putina vreme...
I se scoate tratamentul cu morfina si cateva zile nu mai poate dormi cu toate ca i se administreaza si un antidot. Zilele trec una dupa alta fara macar sa realizam...
La un moment dat ii apare in palma o pata rosie si iar tremuram la ideea ca este o leziune noua cauzata de infectie. In conditiile in care, in lupta impotriva acestei ciuperci, aspergillus, o aparitie noua insemna ca tratamentul nu este eficace... si asta dupa aproape 2 luni.
Dar Dumnezeu o iubeste pe Ramona si pe 12 oct se retrage fara probleme . Nu a fost o leziune noua !
Rasuflam usurati si cum toate analizele se mai redreseaza indraznim sa ne facem planuri...
13.10.2008 - 19.10.2008
Ba chiar pe 13 oct 2008 plec la Bucuresti ca sa incerc sa mai fac rost de bani si sa particip la o emisiune la TVR1 despre oncologia din Romania pe 14 oct 2008.
Din pacate chiar in seara cand ajung in Bucuresti primesc un telefon din Barcelona in care sotia imi
spune ca trebuie sa ma intorc urgent inapoi caci doctorii vor sa vorbeasca cu noi despre operatia Ramonei. Soc total !!! Peste doua zile sunt inapoi si suntem chemati de seful sectiei Hematologie si Oncologie Infantila ,Dr. Tolledo, care ne explica cazul in detaliu, si ne cere sa decidem daca vrem s-o operam pe Ramona sau nu.
Urmeaza cateva zile de groaza si pana la urma alegem operatia ca o ultima sansa de a merge mai departe cu toate tratamentele. Mai ales ca in urma tuturor consultarilor, si au fost la ultima sedinta nu mai putin de 25 de doctori de toate specialitatile direct interesati in cazul Ramonei, concluzia generala a fost sa alegem operatia. Se programeaza interventia pentru luni 20 oct 2008 .
Sambata pe 18 0ct 2008 vine la noi chirurgul care o va opera , Dr. Luiz Miro Carretera, si timp de o ora ne explica cu toate detaliile posibile cum va decurge operatia pe cord deschis a Ramonei precum si riscurile care le implica . Inca nu putem sa credem ca este adevarat !? Intr-o inimioara mica de copil se gasesc mai multe leziuni intre care una, cea din auriculul stang atarna, gata sa cada in ventricul stang. Iar daca se intampla, poate obtura orice artera sau vena din tot corpul provocand daca nu moartea atunci paralizii sau alte nenorociri...Si parca sa ne avertizeze, cu cateva zile inainte, Ramona brusc a inceput sa vorbeasca cu mare greutate si se uita in gol...Alarma generala !!! Monitorizare totala, tomografie, analize, paraanalize,etc. Concluzia a fost, desi nu s-a evidentiat la scaner, ca s-a desprins probabil o bucatica din leziunea aceea criminala si a ajuns undeva la cap. Dar iarasi Ramona isi revine si cu doua zile inainte de operatie chiar canta si e foarte vesela pana seara.
Duminica insa presimte ceva si e trista toata ziua...desi toata lumea vina s-o mai vada o data si sa o distreze. Vine si vestitul Mag Andreu care ii mai descreteste fruntea cu magiile lui...
Dar pe la 17.00 se culca si nu vrea sa se mai trezeasca pana a doua zi !?
Tot duminica vine si anestezistul sa vorbeasca cu noi si semnam inca o data ca suntem de acord.
Seara tarziu , la rugamintea noastra, preotul Aurel Bunda de aici din Barcelona soseste si o impartaseste pe Ramona dar pleaca destul de repede cu ochii in lacrimi. Eram pregatiti sufleteste...
Urmeaza cea mai lunga noapte...pe care este imposibil s-o traiesti dar sa o si descrii ....
Cum o vrea Bunul Dumnezeu !!!
20.10. -23.10.2008
Dimineata la 9.30, dupa ce ne-am luat ramas bun de la ea, a intrat in operatie...
Au urmat aproape 9 ore (!!!) de asteptare si in sfarsit in jurul orelor 18.00 a dat Dumnezeu s-o vedem cateva minute in drum spre terapie intensiva. Ne cheama chirurgul apoi si ne explica cum a decurs operatia. Urmeaza inca un hop : cum se va trezi??? Riscurile sunt inca foarte mari caci poate sa nu se mai trezeasca sau sa se trezeasca cu foarte mari probleme: sa nu vorbeasca, sa nu se miste sau cate si mai cate... !!!
Dar Ramonica nostra mai invinge o data si se trezeste in cursul noptii cand i se si scoate tubul de respiratie artificiala, lucru de altfel foarte important. Ba mai mult de atat vorbeste coerent.
Nu stie ce i s-a intamplat si nici nu ii putem spune caci este foarte riscant cu psihicul ei si asa foarte labil.
Urmeaza inca 3 zile chinuitoare la UVI (terapie intensiva), cu program de vizite, cate 2 ore de trei ori pe zi, etc., etc., de care nu mai vrem sa ne aducem aminte iar joi dupa amiaza urcam inapoi la etajul I de unde plecasem...Bravo Ramona !!! Dumnezeu te iubeste !!!
24.10. - 01.11.2008
Doctorii sunt foarte multumiti de evolutia postoperatorie dar este monitorizata 24 din 24 de ore din toate punctele de vedere. Analizele ne spun ca Ramona isi revine din ce in ce, nu mai face febra, nu mai are dureri dar, tratamentul cu cele 3 tipuri de antibiotice plus alte si alte medicamente (parte intravenos prin cateterul nou introdus in timpul operatiei, parte bucal) continua.
Ultima ecografie spune ca nu au aparut leziuni la inima dar problema ramane delicata din cauza unui
neurism (parca asa se spune...) de aproximativ 3 cm unde peretele inimii e foarte subtire...
Nici nu vrem sa ne gandim la consecinte si decidem sa mergem inainte . Oricum nu avem alternativa.
Dumnezeu , suntem siguri , va avea grija de Ramona.
La 10 zile de la operatie chirurgul de exceptie care este Dr. Luiz Miro Carretera, vine la Ramona si multumit de stadiul in care se afla ii scoate cablurile de monitorizare precum si firele.
Lupta continua in conditiile in care Ramona nu are pofta de mancare deloc si a ajuns la 17 kg !!!
S-au implinit 4 luni de stat in spital si asta o marcheaza foarte mult. Facem eforturi disperate de ai distrage atentia de la ce se intampla cu ea si in jurul ei.
02.11.2008 - 03.11.2008
Totul e bine pana noaptea cand iar face febra mare iar a doua zi se trezeste cu durere de cap si vomita tot ce mananca. Ziua iar temperatura 38.5... Semne de o infectie noua dar abia maine vom sti unde este . Sa speram ca nu la cap ca atunci nu se mai poate face nimic...din pacate....Doctorii sunt din nou ingrijorati...
Dupa amiaza o imbrac si o scot cateva minute pe afara, pentru prima data decand am venit aici.
Se bucura foarte tare...
Sa vedem ce-o fi maine la rezonanta magnetica....
Mersul pe sarma continua...