Jurnal
23.12.2008 - 11.01.2009
Sfarsit de an... cu regretul ca a fost cel mai negru de pana acum si cu speranta ca urmatorul va fi mai plin de noroc si de reusite. Mereu SPERANTE caci fara ele ce ne-am face ?
Asa a si inceput. Puteam sa iesim in cursul zilei sa facem plimbari scurte prin imprejurimi, puteam sa ne bucuram de peisajele inconjuratoare de parcurile frumoase si vederile catre mare de-a dreptul incantatoare.
Timpul era frumos, liber aveam, iar tratamentul se facea doar noaptea. Erau sarbatorile de iarna care au tinut pana pe 6 ianuarie iar Ramonica a primit o groaza de cadouri de la toti, inclusiv de la fotbalistii echipelor de fotbal Espaniol Barcelona si F.C.Barcelona care au vizitat copii bolnavi aici la spital.
Numai ca din pacate pe 11 ianuarie se intampla neprevazutul si Ramona face o recadere la leucemia ce statea in expectativa de mai bine de 5 luni.
12.01.2009 - 04.03.2009
Reincepe dansul pe sarma....chimioterapie, tratament anti-ciuperca si tratamentul pentru inimioara.
Un echilibru in 3 puncte pentru ca una se influenteaza pe alta. Chimioterapia scade imunitatea organismului drastic, lucru care favorizeaza proliferarea ciupercii. Totodata inimioara slabita dupa doua operatii trebuie sa suporte acest tratament puternic si sa reziste cu bine. Nimeni nu poate spune ce va urma si in general sunt destul de sceptici... Totul depinde de reactia organismului la puzderia de medicamente care mai de care mai puternice.
Urmeaza o perioada foarte critica dar, Ramona reuseste din nou sa treaca cu bine peste toate aceste incercari. Tratamentele sunt foarte greu de suportat si sunt in general noaptea (de fapt aproape toata noaptea). I se administreaza si foarte mult ser pentru a curata organismul de toxinele din citostatice. Analizele abunda in fiecare zi iar inimioara este monitorizata 24 din 24 de ore. De cate ori tensiunea se ridica vin si medicamentele. Saracuta nici nu apuca sa se joace ca ba vine infirmiera sa-i ia temperatura, ba sa-i ia tensiunea,ba sa-i aduca medicamente,ba sa-i ia sange pentru analize, ba vine profesoara, ba vine fizioterapeuta, ba vine doctorita responsabila cu respiratia,ba vine mancarea si asa mai departe. Nu mai vorbesc de alte analizele ca: TAG (tomografie),fundul de ochi, ecografie, rezonanta magnetica, aspiratie medulara (punctie), etc. pe care trebuie sa le faca periodic.
Si cum spuneam Ramonica noastra merge inainte.
Din ce in ce mai greu din punc de vedere psihologic dar importanta este colaborarea ei cu cei care fac tot posibilul sa o faca bine. Din cauza cantitatii enorme de medicamente Ramona merge cu greu in picioare dar incet, incet, cu exercitii si multa vointa va reusi.
Este foarte iubita aici la etajul I unde mare parte din personalul care este de tura vine sa o vada si sa-i adreseze cateva cuvinte de imbarbatare.
Cand am crezut ca totul este bine incep vestile proaste: i se infecteaza portacatul (un fel de cateter) si i se pune o branula la o manuta, alte tratamente anti-germeni, alte analiza zilnice, alte intepaturi... nu functioneaza bine un rinichi...un plaman (cel care este afectat de paralizia nervului frenio care nu poate actiona diafragma in partea lui) are foarte mult mucus ...analize..medicamente..
Si iarasi Ramona face minuni si dupa doua saptamani scapa de branula ba mai mult, pentru ca analizele sunt un pic mai bune are voie sa iasa de la pranz pana seara pe afara ...bine, nu in lume sau in mijloace de transport in comun dar cu caruciorul prin parc ...
Merita macar atat pentru ca sta saracuta de 8 luni de zile in spital...
Aici in schimb toata lumea este linistita si toti traiesc din plin orice eveniment sau sarbatoare. Pe 19 februarie, de exemplu, a fost carnaval si tot personalul a fost costumat foarte divers. Cand vin in vizita la copii vin cu toata familia si sunt foarte uniti ...nu ca noi...Bravo lor !!!
Si pe noi ne-a sunat toata lumea la inceput, mail-uri o gramada ,ne-a ajutat fiacare cu ce a putut si acum cu mici exceptii nu ne mai cauta nimeni...TOATE TREC, TOATE SE UITA...
Si tocmai acum cand avem cea mai multa nevoie...Dupa 6 luni si jumatate s-au dus aproape toti banii stransi din donatii (nu mai vorbesc de faptul ca am pierdut peste 8000 de euro din cauza devalorizarii
Leului nostru scump...) si nu am primit inca factura pentru cele doua operatii pe cord deschis !?
Pentru primele 6 luni a trebuit sa platim peste 45.000 de euro !!! Numai ce inseamna spital !
Din pacate aici nu se gaseste de munca..nu mai zic ca trebuie sa ai acte, sa stii limba, (catalana bineinteles), iar daca plec in Bucuresti sa lucrez, sotia mea nu poate rezista prea mult singura caci nu e usor ca dupa fiecare noapte in care trebuie sa schimbi pemparsul de 4 - 5 ori impreuna cu asternutul, sa chemi asistenta ori de cate ori se termina un tratament si suna injectomatul, sa tii mana pe urechea Ramonei cand celalalt copil din camera plange sau i se face un tratament , etc., etc. a doua zi sa ingrijesti un copil bolnav care nu poate fi lasat singur mai mult de cateva minute...
Nu are rost sa povestesc aici toate trairile noastre si stress-ul la care suntem supusi de 8 luni de zile
caci o facem pentru copilul nostru dar nu dorim nimanui nici 1% sa patimeasca ce patimim noi.
Oricum suntem siguri ca in Romania, in mod foarte sigur copilul nostru nu ar mai fi fost de mai bine de 6 luni. Astazi 3 martie a venit o familie din tara cu un copil cu aceeasi boala ca Ramona care ne-a povestit INTAMPLARI ADEVARATE din Romania de ne-am cutremurat inca o data !!!
Doamne oare cum ii tine pamantul pe unii care se intituleaza DOCTORI si care isi bat joc de tot si toti si pe care nu-i intereseaza decat cum sa jupoaie pacientii. Ca de sistem ...ce sa zic...zero!!!
Oricum daca Doamne fereste se intampla sa patiti vreun necaz sau sa va imbolnaviti mai bine va vindeti tot si va tratati afara ca mai aveti o sansa !!!
Poate si de aceea m-am decis cu greu sa continui aceast minijurnal caci atunci cand sala este goala pentru cine sa mai canti ??
Dar in sfarsit vom trai si vom vedea ce ne va rezerva viitorul mai ales ca repet tratamentul se intinde pe 3 - 5 ani, timp in care suntem obligati sa stam in spital stau pe o raza de 50km - 100km.
Foarte , foarte important !!!
Daca aveti un copil care sufera de leucemie si tratamentul din Romania nu a dat rezultate nu ezitati sa ma contacti (telefon :0034663447715 sau pe mail : elian_dan@yahoo.com) si cine stie poate macar cu un sfat va ajut sa ajungeti aici in Barcelona la Vall D'Hebron unde cred eu mai aveti sanse sa-l faceti bine.
Doamne ajuta !!!