Jurnal
21.06.2009 - 05.10.2009
N-am mai scris de mult in acest jurnal...si in tot acest interval de timp, 3 luni, putini au fost cei care
s-au mai interesat de sanatatea Ramonei...fie ei autoritati romane, cunostinte, prieteni sau rude... TOATE TREC ..TOATE SE UITA... ASTA ESTE !!!
Unii au uitat pur si simplu...altii au inventat tot felul de probleme ...altii s-au suparat ca nu le-am multumit public pentru ajutor...unii s-au suparat ca nu i-am sunat noi !? ...altii sunt mult prea ocupati cu serviciul sau problemele personale...unii n-au avut bani pentru o convorbire de cateva minute cu Spania ( !?) ...si lista poate continua. Si asta in conditiile in care nu a fost jurnal sa nu multumesc de nu stiu cate ori pentru ajutorul dat Ramonei....
Nu vreau sa judec pe nimeni dar dupa parerea mea ori ajuti pe cineva aflat in nevoie mare ori nu.
Si pe internet , care nu costa nici un ban, se poate tine legatura, daca se vrea... dar cu foarte mici exceptii , putini au fost cei ce s-au interesat de soarta Ramonei.
Si de la Vodafone astept un raspuns, de mai bine de 2 luni ,care insa nu mai vine...este vorba de un nr. de SMS ce poate fi apelat din toate retelele mobile si care aduce in cont o mica suma de bani.
Am vorbit si cu postul de radio Europa FM care, cu amabilitatea binecunoscuta in asemenea situatii, s-a oferit sa faca o campanie in favoarea strangerii fondurilor pentru Ramona precum si cu alte posturi de televiziune ce si-au oferit sprijinul, insa relatiile noastre sunt probabil prea firave si suntem prea mici pentru un razboi asa de mare.
Daca mai punem faptul ca toate actele si hartiile oficiale au fost depuse unde trebuie, in Romania adica, in martie si iunie anul asta fara sa primim nici un raspuns...desi termenul legal de rezolvare este de 45 de zile (mai nou cica legea s-a modificat si sunt 90 de zile !?)... intregim tabloul ¨ nepasarii generale de care are parte Ramonica.
Sunt foarte multi care,probabil, cred ca daca am ajuns in Spania inseamna ca am rezolvat toate problemele, uitand de faptul ca de mai mult de 1 an de zile nu mai avem nici un venit, ca a trebuit sa platim toate facturile medicale pentru Ramona estimate doar pana in aprilie la peste 87.ooo de euro, ca nu mai avem cu ce plati urmatoarele..., ca nu lucram nicaieri , ca trebuie sa platim in continuare tot felul de dari din Romania, ca trebuie sa cumparam medicamente , mancare, haine , jucarii, etc., pentru Ramona dar si hrana pentru noi, ca ne gandim cu groaza ce vom face daca nu vom mai putea sta la Casa McDonald (ajutor temporar printr-o fundatie de aici) avand in vedere ca tratamentul dureaza inca cel putin 3 ani de zile si ca in fiecare zi ne punem intrebarea : oare cat si cum vom putea rezista ???
Insa cel mai important lucru din lume este ca fetita noastra, cel putin pana acum,a iesit invingatoare in lupta cu aceasta boala nemiloasa si sa dea Bunul Dumnezeu sa fie asa si in continuare !!!
In acest rastimp a traversat multe situatii grele , cu febra mare , cu infectii urinare, cu intoxicatii medicamentoase, cu dureri groaznice de picioare si nu numai, cu raceli interminabile si internari in miez de noapte cu tone de analize si punctii de toate felurile... Brrrrrrrr...
Nu, nu au fost usoare ultimele 3 luni !!! Nici nu stiu cand a trecut timpul...
In fiecare zi trebuie sa avem mare grija sa ia medicamentele la ora stabilita (si sunt destul de multe), sa-i monitorizam starea generala si reactiile de zi cu zi , sa ii preparam hrana adecvata, sa ii ocupam timpul cu activitati interesante sa uite de faza prin care trece, sa facem miscare caci merge foarte greu, sa o scoatem la plimbare, etc., etc.
In aceste conditii timpul trece foarte repede ...acum e dimineata ..acum se face seara...
Pe 27 iunie a fost ziua de nastere a Ramonei (cu foarte putine urari de LA MULTI ANI ! din tara ...) si am facut o mica petrecere la care au participat toti copii de la Casa McDonald. A fost foarte frumos, s-a bucurat foarte tare dar cel mai mult i-a placut sa sufle in lumanarile de pe tort impreuna cu prietenii ei de suferinta.
Si lucru imbucurator a inceput sa-i creasca parul , inclusiv genele si sprincenele pe care le pierduse dupa ultima repriza puternica de chimioterapie.
In rest facem incercari disperate sa mearga desi ii este foarte greu dar ne punem sparantele in puterea formidabila de recuperare de care a dat dovada pana acum. Oricum din octombrie incepem un tratament de recuperare cu doctori de specialitate si cred ca va iesi bine pana la urma.
Si uite cum zilele au trecut si a venit toamna iar odata cu ea au inceput si scolile.
Si cand te gandesti ca Ramona trebuia sa intre in clasa a I-a ...
Din pacate Ramona a ratat acest eveniment dar am vorbit cu cei de aici si va incepe niste cursuri particulare cu un profesor ce va veni special pentru ea.
Pana la urma e clar ,nimic nu ramane pe loc . Totul se misca, totul se schimba, viata merge inainte.
Asa cum scrie si pe tricoul Ramonei din fotografia de mai sus << THE SUN COMES EVERY DAY >> !!!
Fetita de ieri a mai crescut un an si acum pricepe tot ce se intampla in jurul ei, a invatat spaniola si vorbeste cu asistentele si doctorii, stie care sunt medicamentele si pentru ce sunt, stie care sunt analizele si ce inseamna o punctie lombara, stie prin ce a trecut si pune o groaza de intrebari la care trebuie sa ii raspundem ca nu avem incotro.
Spitalul a maturizat-o foarte mult dar e bine ca are chef de joaca de dimineata si pana seara.
Isi doreste foarte mult sa mearga si ea si sa alerge ca toti copii dar din pacate progresele sunt destul de mici caci medicamentele si statul in pat si-au spus pana acum cuvantul.
Tot timpul trebuie sa ii mentinem moralul ridicat , sa radem si sa glumim caci este foarte nervoasa mai ales de la cortizon dar daca mai pun in calcul si metotrexatul si mercaptopurina si asparaginasa
si septrinul si voriconasolul....ne dam seama cate medicamente actioneaza asupra unui sufletel de 6 ani , 19,5 kg si 115 cm !?
Stand aici de atata vreme si vazand atatea si atatea cazuri disperate care ne infioara, ne rugam lui Dumnezeu in fiecare zi sa o ajute si sa o faca bine.
Au mai sunat din cand in cand din tara parinti sa intrebe ca sa faca cu copii lor si dupa ce le-am dat cateva sfaturi nu au revenit. S-ar putea sa li se para unora efortul prea mare ...nu stiu ce sa zic.....pana la urma ai obligatia sa faci absolut totul pentru copilul tau...eu asa cred !!!
REPET, CINE ARE NEVOIE MACAR DE UN SFAT, PUTETI SA-MI TRIMITETI UN MAIL PE elian_dan@yahoo.com SI DACA IMI STA IN PUTINTA VA AJUT; O FAC CU CEA MAI MARE PLACERE.
DACA AVETI SENZATIA CA IN ROMANIA VA PUTETI TRATA COPILUL VA INSELATI AMARNIC !!!
SUTE DE PARINTI PLANG PE TOT FELUL DE BLOGURI DE PE INTERNET SI POVESTESC ORORILE TRAITE IN SPITALELE DIN ROMANIA SI ASTA DUPA CE AU RUPT BUZUNARELE ASISTENTELOR SI DOCTORILOR CU SPAGA DE RIGOARE.
SIGUR, NU ESTE FOARTE USOR SA REUSITI SA PLECATI IN STRAINATATE, DAR, DACA VRETI SA II DATI O SANSA DE VIATA COPILULUI VOSTRU, TREBUIE SA FACETI IMPOSIBILUL !!!
TREBUIE SA VA GANDITI CA IN ROMANIA VA COSTA SPITALUL DE CATEVA ORI MAI MULT DECAT IN STRAINATATE UNDE NU TREBUIE SA DATI NICAIERI NICI UN EURO SI NICI O ATENTIE IN AFARA DE BANII DE TRATAMENT CARE ORICUM INTRA IN CONTUL SPITALULUI DE LA INCEPUT.
SI AICI SUNTETI TINUTI LA CURENT CU TOT CE SE INTAMPLA SI SUNTETI INTREBATI LA FIECARE PAS DACA SUNTETI DE ACORD SAU NU SA FACA NU STIU CE ANALIZA COMPLICATA, OPARATIE SAU TRATAMENT.
NU VA FACETI ILUZII, CA IN ROMANIA NU O SA TRAIM MOMENTUL IN CARE UN DOCTOR VA VA TRATA ASA CUM TREBUIE, ADICA FARA CUNOSTINTE,SPAGI, CADOURI SI ALTELE...
SPITALELE DIN ROMANIA SUNT GROAZNICE SI ESTE CLAR CA LUMINA ZILEI CA NIMENI NU VREA SA FACA NIMIC !!! NICI MACAR ANALIZE NU MERITA SA FACETI PENTRU CA IN 3 LOCURI VOR FI 3 VARIANTE DIFERITE....
NU ESTE PAREREA MEA, ESTE PAREREA GENERALA A MIILOR DE MARTURII DE PE BLOGURI SI FORUMURI. TOATA LUMEA ESTE INGROZITA DE CE SE PETRECE LA NIVEL MEDICAL IN ROMANIA.
ORICUM NE MERITAM DIN PLIN SOARTA !!!
Asa cum lesne se poate vedea , in mai toate fotografiile Ramona zambeste. Este zambetul unui copil fericit, unui copil care era gata sa fie doar o amintire acum cateva luni.....
Sigur ca lupta va mai dura mult dar cel mai important lucru este ca a avut o sansa si a profitat de ea.
Sigur ca Dumnezeu nu a vrut sa o paraseasca si o are in paza mereu. Dar pana la urma fara ajutorul nostru, al parintilor nu se putea face nimic.
Sa nu renuntati niciodata chiar daca sansele sunt infime !!! Trebuie sa credeti in ziua de maine si sa redati zambetul pe fata copiilor vostri chiar daca unii vor sa il stearga definitiv !!!